“Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi moartea, binele şi răul. Alege viaţa ca să trăieşti”. Trăim într-o lume care este în continuă transformare. Permanent avem de făcut o opţiune.
“N-am avut de ales”, zicem uneori, uitînd că Dumnezeu Creatorul, cînd ne-a modelat cu atîta pasiune după chipul şi asemănarea Sa, a pus în fiecare din noi capacitatea de a alege.
Voinţa este capacitatea de a lua în consideraţie şi de a opta între diferite convingeri şi acţiuni. Domnul Isus nu doreşte să ne trăim viaţa în autocompătimire, el ne adresează aceeaşi întrebare pe care i-a pus-o slăbănogului: “Vrei să te faci sănătos?”. Este o întrebare cu implicaţii foarte profunde. Cînd alegem să ne încredem în Domnul, suntem gata să experimentăm schimbarea şi creşterea spirituală.
Evanghelistul Matei istoriseşte o întîmplare deosebită, despre o femeie care a ales să lupte, în loc să se resemneze şi să renunţe la speranţă. Este vorba despre femeia cananiancă, a cărei fiică era stăpînită de un demon.
O femeie dezavantajată din toate punctele de vedere: străină, păgînă, dar cu credinţă ieşită din comun.
Ea ar fi putut renunţa, ar fi putut decide că nu merită efortul sau l-ar fi putut insulta pe Isus. Însă, plină de smerenie, înţelegere, încredere şi perseverenţă, aceasta merge înainte. Rezultatul e minunat. Minunea a avut loc şi Domnul Isus, plin de admiraţie, o apreciază: “O, femeie, mare îţi este credinţa”.
Cu ani în urmă, am optat pentru una dintre cele mai nobile profesii. Aceasta mă pune în situaţia de a mă confrunta zilnic cu întrebarea: “Ce să aleg? Cum să stabilesc un diagnostic corect? Cum să aleg un tratament corect? Cum să-i comunic pacientului diagnosticul stabilit?”.
Pentru medicul creştin ghidul atitudinii, în orice situaţie, este Biblia, care îl ajută să cunoască voia lui Dumnezeu, să ia decizii şi să acţioneze, în acest sens. Relaţia medic-pacient-societate nu poate fi realizată, în cote optime, fără ghidare Hristică.
Ca medic creştin, alege să-L iubeşti pe Hristos primul. Noi suntem creaţi să ne tratăm unii pe alţii cu respect şi demnitate, nu pentru ceea ce suntem, ci în lumina a ceea ce vom deveni, prin harul lui Dumnezeu. Noi nu putem da sens prezentului decît prin prisma viitorului.
Ca medic creştin, alege să tratezi pacientul ca persoană “in imago Dei”, nu ca simple corpuri de reparat, pune totdeauna pe primul plan interesul celui suferind, pentru a-i menţine şi justifica încrederea în medic şi în profesiunea medicală, mai mult decît atît, trezeşte-i credinţa în Dumnezeu.
Ca medic creştin, alege să practici medicina în mod creştin.
Trăim într-o lume pluralistă, în care adevărurile sînt negociabile.
Codul moral hipocratic invocă transcendenţă, sanctitatea vieţii umane şi integritatea medicului în relaţia cu pacientul şi comunitatea.
Din nefericire, jurămîntul hipocratic a fost revizuit şi adaptat postmodernismului zilelor noastre, care invocă autonomia pacientului în decizii majore, precum cele de viaţă şi moarte.
În cultura iudeo-creştină, codul etic medical are ca principală preocupare binele pacientului, conduită care îşi are rădăcina în doctrina Hristică a relaţiei de iubire cu Creatorul şi semenii Săi.
A face medicină e o luptă şi o muncă nici pe departe uşoare.
Muncim pentru a ne întreţine existenţa? Parţial este corect. Noi nu ne cîştigăm existenţa, existenţa o avem de la Dumnezeu, existenţa noastră este eternă. Noi întreţinem o clipă a eternităţii. Corect este să valorificăm existenţa.
Alege să tratezi fiecare fiinţă umană cu respect, empatie, s-o protejăm de manipulări şi abuzuri, urmînd exemplul Medicului Suprem şi nu uita că, într-o oră cu Dumnezeu, poţi realiza mai mult decît o viaţă fără El.
De aceea, trăieşte-ţi viaţa astfel încît atunci cînd va veni clipa, să nu regreţi, iar cei ce vor sta în jurul tău – să te regrete.
Podoleanu Eugenia